Translate

luni, 4 aprilie 2011

Nichita Stanescu




Îmbrăţişarea

Când ne-am zărit, aerul dintre noi
şi-a aruncat dintr-o dată
imaginea copacilor, indiferenţi şi goi,
pe care-o lasă să-l străbată.

Oh, ne-am zvârlit, strigându-ne pe nume,
unul spre celălalt, şi-atât de iute,
că timpul se turti-ntre piepturile noastre,
şi ora, lovită, se sparse-n minute.

Aş fi vrut să te păstrez în braţe
aşa cum ţin trupul copilăriei, întrecut,
cu morţile-i nerepetate.
Şi să te-mbrăţişez cu coastele-aş fi vrut.

Un comentariu:

Miercurea fără cuvinte- primăvara mea!

  Miercurea fără cuvinte este găzduită de Carmen, https://vis-si-realitate-2.blogspot.com/  ! Happy WW!